Dupa Emil Brumaru

Paharul de pe masa cade jos

In mii de cioburi se preface

Doar eu nu stiu sa mor frumos

Cand zarea lumii se desface

Cântec naiv

Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,

Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,

Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici

După ce-au lins smântână (slup-slup) din farfurie.

Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mâna… și poate că mi-ai da-o

Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane

În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane

Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao

Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât,

Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză

Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:

„Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât…”

Numaratoare albastra

Un, doi, trei,

vara trece.
Patru, cinci ,

sau chiar zece.

Sase nu-i,

sapte-i rece.

Opt haihui,

Noua-n roua

se petrece.

Noua ploua,

Opt haihui,

Sapte-i sase

de nu spui.

Cinci, patru, trei, doi, unu

Ia nebunu’!

Astazi am citit o reclama care spune asa: „O motivatie corecta este mai puternica decat forta!”  Nu-mi mai amintesc insa, la ce anume se facea reclama.

Interesanta chestia asta cu clipa data si luata. Multa vreme am avut senzatia ca doar mi se iau clipele, si nu de cineva anume, ci doar ca se duc undeva niciunde. Mai apoi, mi-am zis ca problema e mai nuantata, ca unele pe care le dam chiar ajung undeva, iar altele ni se intorc inapoi. Si mai apoi, am aflat ca pe masura ce ele devin numarabile, incepem sa le admiram-gustam din toate partile.

Viata este ceea ce ni se intampla in timp ce noi facem planuri.

Rău de frumuseţe

Nu spun că a fost un noroc
că te-am cunoscut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.

Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.

Adi Hadean (un bucatar filozof, sau un filozof bucatar ?):

„Fiecare vede lumea…cum e el.”

Sa lasi lucrurile sa se intample.

DRAGOSTE NEMĂRTURISITĂ

Miercuri iar am fost la farmacie.
Era o farmacistă
Sensibilă, pedantă, tristă.
Şi m-am rugat timid să-mi facă bon.
Ea l-a făcut cu chimic şi-un oftat,
Ea a oftat aşa, nemotivat;
Şi doar făcea cu chimicul un bon !
Şi am tuşit încet şi-am zis pardon…

Private Practice – Medici în Santa Monica:  „- Fiecare psiholog are un psiholog.”

Draga prietena,
Ce-mi mai plac jupoanele tale de care te lepezi din cand in cand! Si da, imi mai plac si sosetele tale trei sferturi. Insa, de data asta, mi-ai frant inima. Beci, flori de gheata, facturi, turturi, carnaval, morfina, brrr… Dar, cel mai tare si mai tare, stii ce ma doare? Ma doare ca ai dreptate.
Cat de bucuros am putut fi, cand, pe la 8-9 ani, tata mi-a facut cadou o sanie! Toata lumea era a mea. Si lumea asta se infatisa ca o scena de basm, cu salcii atarnand de promoroaca, cu un parau inghetat numai bun de sanius, cu zile in care uitam de mancare si de restul universului. Apoi, a venit o zi, cand il ascultam pe Alifantis, de pe un vechi Grundig, langa o fata: „Te uita cum ninge decembre,/ Spre geamuri, iubito, priveste…” si afara chiar ningea, ningea cu fulgi incredibil de mari.
Iar, mai apoi, nici nu stiu cand, am inceput sa caut anvelope de iarna, sa verific centrala termica si sa dau cu sare peste partiile de alta data. As vrea sa-mi scrii, sa-mi scrii ca te-ai inselat si ca doctorii nu mai prescriu morfina.

Toamna, genunchii femeilor poarta ciorapi de nuca noua, strugurii le imbraca soldurile, iar perele, merele si gutuile se bat pe locurile din fata. Prunele din colierul bunicii privesc pe furis la buzele din miez de harbuz, pe cand ochii cei galesi, capata ades nuante de dimineti sidefate.

Important este, ca in fiecare moment al vietii sa realizez ceea ce mi se intampla, sau, ma rog, macar din cand in cand.

Ally McBeal: E trist sa nu ai ceea ce iti doresti, dar e si mai trist sa ai ceea ce nu iti doresti.

Este o vreme cand lucrurile se rezolva de la sine, cum ar fi: apa din urechi, sangele din nas, sau mahmureala de dimineata. Si, mai este o vreme cand, vorba poetului, „Lucrurile simple nu mai vor sa se intample”.

Ca, din neputinta, nu reusim sa infaptuim unele lucruri mi se pare firesc. Trist este, ca ne obisnuim cu asta si renuntam a mai incerca.

Exista oameni care se afla in mijlocul evenimentelor si exista oameni care se afla inafara lor. Printre acestia din urma, se numara si cei care se afla deasupra a ceea ce se intampla.

Cati dintre noi isi pun intrebarea si cati primesc adevaratul raspuns la: de ce fac ceea ce fac?

Daca virgula o punem pentru altii, punctul ar trebui sa-l tinem doar pentru noi.

Batranii sunt niste copii care nu se dumiresc ce li se intampla.

Maturii sunt niste copii plini de orgolii.

Adolescentii sunt niste copii care se bucura ca nu mai sunt copii.

Copiii sunt niste copii.

Scris la 9 August 2014
A doua poveste din cartea noastră

Erai atît de frumoasă

Mă gîndeam c-o să pleci o să pleci
Se zbăteau ca o caldă mătasă
Peste trupul tău alb raze reci
Purtai umerii plini de-ndrăzneală
Şi rotunzi şi doar îngeri puteau
Să-i atingă c-o gravă sfială
Ce trişti dînşii de-o vreme o au

Mă priveai cu ochi verzi de femeie
Neştiind că eşti poate-un copil
Care-n joacă vechi fluturi descheie
Peste sufletu-mi blînd şi umil

Şi rîdeai chiar de pletele tale
Că sînt lungi şi te gîdilă-n ceafă
Le prindeai să nu-ţi cadă spre şale
Cu o galbenă veche agrafă

Şi-aşteptai să fii iarăşi aleasă
Pe pămînt lin prelinsă din rai
Erai naltă şi-atît de frumoasă
Mă gîndeam c-o să stai o să stai…

Iata, cea mai sugestiva expresie a fost inventata:  „Lasa-ma-mi place!”

Mihai Margineanu, economist, inginer, cantaret, si mai nou, zburator si filozof, zice:  banii pe care ii ai, nu sunt ai tai decat in clipa in care ii cheltuiesti. Bun baiat, adanc filozof!

Femeile au menirea de a-i face pe barbati sa se simta speciali, puternici, ocrotitori.