Arhive lunare: noiembrie 2012

Din ciclul Emil Brumaru

Dumnezeu se uitã la noi cu binoclul
……..
De ce m-ar obliga ei, îngerii, sã aterizez vesnic la
punct fix, ca la antrenamentele de parasutism ? Ating
solul unde vreau, unde-i mai lesnicios, mai apropiat
de izvoare, de flori, de margini de pãdure… în Grãdina
Botanicã, de exemplu… bîzîit la suflet de gîngãnii,
anturat de vacile-Domnului lipite douã cîte douã
într-un nesfîrsit liubov ambulant, halind macedonii,
bînd coca-cola, odihnindu-mã pe pietre cioplite grosolan,
mirosind pe sest miezuri de stînjenei, de margarete…
protejat de tandretea lor, a îngerilor pe
care-i doare-n gãurica pixului de bac, de „simulãri“,
de „oferte“… o, ei umblã veseli, au rucsãcele, sepcute
trase smechereste peste ochi, sînt împrãstiati prin
toatã urbea, principalu-i sã-i vezi, sã ai fler, sã-i
recunosti… sã-i admiri… sã te lasi ademenit… sã-i
adori cînd îsi umflã obrajii caraghiosi, gingasi, întruna
pusi pe sotii… Îngerii nu au sex, însã vorbesc numai
si numai despre sex ! ! ! E damblaua lor ! Le place
sã-i poreclesti „drãcusori“, sã-i duci la cofetãrie, sã
le scrii prostii pe carnetele, sã le lauzi sînii, sã-i
înfunzi în baruri luxoase, sã le pui CD-uri cu Leonard
Cohen, sã le dai cãrti de Bataille… si cîte altele nu
le mai plac Lor, Îngerilor ! ! ! Dar sã nu fim, deocamdata
, prea indiscreti…
Suplimentul de culturã, nr. 12, 12-18 februarie 2005