Scrisoare de iarna
Draga prietena,
Ce-mi mai plac jupoanele tale de care te lepezi din cand in cand! Si da, imi mai plac si sosetele tale trei sferturi. Insa, de data asta, mi-ai frant inima. Beci, flori de gheata, facturi, turturi, carnaval, morfina, brrr… Dar, cel mai tare si mai tare, stii ce ma doare? Ma doare ca ai dreptate.
Cat de bucuros am putut fi, cand, pe la 8-9 ani, tata mi-a facut cadou o sanie! Toata lumea era a mea. Si lumea asta se infatisa ca o scena de basm, cu salcii atarnand de promoroaca, cu un parau inghetat numai bun de sanius, cu zile in care uitam de mancare si de restul universului. Apoi, a venit o zi, cand il ascultam pe Alifantis, de pe un vechi Grundig, langa o fata: „Te uita cum ninge decembre,/ Spre geamuri, iubito, priveste…” si afara chiar ningea, ningea cu fulgi incredibil de mari.
Iar, mai apoi, nici nu stiu cand, am inceput sa caut anvelope de iarna, sa verific centrala termica si sa dau cu sare peste partiile de alta data. As vrea sa-mi scrii, sa-mi scrii ca te-ai inselat si ca doctorii nu mai prescriu morfina.
xxl's Blog 