Deviza
„Voi lupta pana la ultima picatura de sange pentru ca tu sa poti avea o parere diferita de a mea” I.R.
Din ciclul Emil Brumaru
Cîntec naiv
Scris la 12 ianuarie 2010
E-o mare greșeală de zîmbet
Cînd mergi prin livada cu vișine:
Ai putea să le faci să se rupă
Dintre frunze, pe trup să te mișune;
E-o mare greșeală de suflet
Să ridici pîn’la gură o piatră:
S-ar muia în trecutul tău umed,
Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată
Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne.
E-o mare, oh, mare greșeală,
Deși ți se pare-așa lesne,
Să umbli, prin lumea mea, goală…
Banuiala
Se pare ca in amor barbatii sunt sexul slab.
Despre inocenta copiilor
Capitolul, mai bine zis es-eul despre mirarea copiilor, incepe, dupa cum era si de asteptat, intr-un lan de porumb, unde zmeul cel albastru zacea frant cu coada lunga incurcata printre frunzele verzi si taioase. Dupa ce defilase trimfator pe deasupra plopilor, dupa ce facuse rotocoale dupa rotocoale, dupa ce zbarnaise din morisca ca un nebun si se cabrase spre inalturi, o pala de vant venita de niciunde il doborase fulgerator ca pe o pasare ranita. Alergam intr-un suflet, cu inima cat un purice si-mi tot repetam in gand: – da Doamne sa nu fie rupt, da Doamne sa nu fie rupt. Cu cat ma apropiam, cu atat imi doream sa inchid ochii. In sfarsit am ajuns. Inevitabilul se produsese. Zmeul cel albastru zacea dezmembrat. Simteam cum imi dau lacrimile, dar n-am plans. L-am ridicat cu religiozitate, i-am adunat coada incurcata si l-am dus acasa, unde l-am asezat cu grija pe masa din magazie ca pe un erou cazut in lupta.
Si acum, dupa atatia ani, persista ca o mirare cele doua intrebari ramase fara raspuns. De unde invatase tata sa mestereasca atat de bine zmee si cum se face ca eu, la varsta de 6-7 ani pe care o aveam atunci, am retinut fiecare amanunt, fiecare nod, fiecare imbinare, fiecare alcatuire a acelui zmeu albastru. As fi in stare sa-l reproduc si cu ochii inchisi: coala de hartie albastra pentru invelit carti, tivita pe margini prin indoire si lipire cu sfori petrecute la mijloc, cele doua bucati de sindrila, lungi, alcatuite in X pe spatele colii, matlasarea sforilor la colturi si arcuirea destinata moristii, asemeni unui sfert de elipsa la partea de sus. Si apoi, cel mai important lucru: masurarea celor trei sfori care plecand din mijloc si din colturile de sus alcatuiesc o piramida din al carui varf urmeaza sa se desfasoare sfoara cea lunga, depanata pescareste pe un cocean de porumb. Ultimul lucru, dar nu si cel mai putin important este coada. Ea trebuie sa fie cat mai lunga, alcatuita din fasii de panza colorata, cu scopul de a-i domoli elanul de zurbagiu.
Un singur lucru mai lipseste acum, un vant bun de primavara.
xxl's Blog 