Din ciclul Emil Brumaru


Cîntec naiv

Scris la 12 ianuarie 2010

E-o mare greșeală de zîmbet

Cînd mergi prin livada cu vișine:

Ai putea să le faci să se rupă

Dintre frunze, pe trup să te mișune;

E-o mare greșeală de suflet

Să ridici pîn’la gură o piatră:

S-ar muia în trecutul tău umed,

Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată

Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne.

E-o mare, oh, mare greșeală,

Deși ți se pare-așa lesne,

Să umbli, prin lumea mea, goală…

Anunțuri

Un răspuns

  1. ti-am dat de lucru..sa nu care cumva sa chiulesti..:P

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: