Arhive lunare: februarie 2011

Scoala „din Lunca” – 1.

Scoala „din Lunca”, numita asa dupa numele satului, functiona in cladirea Pichetului de la drumuri. Cladire este cam mult spus, pentru ca era vorba despre o casa veche din paianta, ca marea majoritate a caselor din aceasta zona si era compusa dintr-un hol si o sala de clasa. Pe latura din dreapta, cladirea se continua cu un „chiler” unde functiona Pichetul de la drumuri. Mai bine zis, aici isi depozita uneltele si materialele cel angajat sa se ocupe de starea drumurilor comunale. Parca il vad si acum pe „brigadier”, invariabil incaltat cu cizme din cauciuc, pelerina de ploaie cu gluga si, o lopata care niciodata nu-i lipsea de pe umar. De cateva ori pe zi trecea ba la deal, ba la vale, foarte preocupat, de parca pe umerii lui ar fi apasat responsabilitatea schimbarilor meteorologice.
In sala de clasa se afla o tabla, o catedra si opt banci butucanoase din lemn masiv, asezate una dupa alta, de o parte si de cealalta pana langa perete. Bancile astea, care trebuie sa fi avut o varsta apreciabila, erau construite pe principii indestructibile si trebuiau sa primeasca in mod normal trei elevi fiecare, dar la nevoie incapeam si patru. Lectiile se tineau simultan pentru doua clase, spre exemplu pe randul din stanga eram cei din clasa intai, iar pe randul din dreapta, cei din clasa a patra. Intratul si iesitul din banca era o adevarata problema, deoarece, cel de langa perete trebuia sa intre primul si sa iasa ultimul, apoi urmatorul si tot asa. Iti poti inchipui ce harababura era cand trebuia sa iasa cineva la tabla, sau careva cerea voie afara pentru vreo urgenta.