Am citit undeva , despre cainii care traiesc la stana ca se cred oi. La fel si eu, traind printre oameni ma cred om. In fond, habar nu am ce sunt.

Un diagnostic ajuns celebru suna cam asa: a murit din cauza vietii lui. Asta o fi insemnand ca suntem hotarati sa nu ratam nimic, inadaptabili, sau, pur si simplu, iresponsabili?

Daca durerea este de neocolit, suferinta este optionala.

Sa faci lucruri care iti plac.

Astazi INNUENDA m-a facut sa ma gandesc ca avem fiecare ingerul nostru pazitor:

Ca pe mine

De mult n-am mai stat la masa cu ingerul meu pazitor.

Eu sunt ocupat. El este si mai ocupat.

Atatia altii au nevoie de el!

„Ce sa-i fi spus, intrebat, cerut?!”

Si apoi, ne cunoastem atat de bine:

El stie cum stau lucrurile, eu banuiesc cum stau lucrurile.

Ca sa ma aflu in treaba, l-am intrebat, totusi, de ce si-a schimbat numele.

E doar o farmalitate, mi-a spus.

Asa prevede ultimul pachet de servicii:

Sa ma cheme ca pe mine.

«Fa-te, suflete, copil
Si strecoara-te tiptil,
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri… »
(Tudor Arghezi)

Dumnezeu se uitã la noi cu binoclul
……..
De ce m-ar obliga ei, îngerii, sã aterizez vesnic la
punct fix, ca la antrenamentele de parasutism ? Ating
solul unde vreau, unde-i mai lesnicios, mai apropiat
de izvoare, de flori, de margini de pãdure… în Grãdina
Botanicã, de exemplu… bîzîit la suflet de gîngãnii,
anturat de vacile-Domnului lipite douã cîte douã
într-un nesfîrsit liubov ambulant, halind macedonii,
bînd coca-cola, odihnindu-mã pe pietre cioplite grosolan,
mirosind pe sest miezuri de stînjenei, de margarete…
protejat de tandretea lor, a îngerilor pe
care-i doare-n gãurica pixului de bac, de „simulãri“,
de „oferte“… o, ei umblã veseli, au rucsãcele, sepcute
trase smechereste peste ochi, sînt împrãstiati prin
toatã urbea, principalu-i sã-i vezi, sã ai fler, sã-i
recunosti… sã-i admiri… sã te lasi ademenit… sã-i
adori cînd îsi umflã obrajii caraghiosi, gingasi, întruna
pusi pe sotii… Îngerii nu au sex, însã vorbesc numai
si numai despre sex ! ! ! E damblaua lor ! Le place
sã-i poreclesti „drãcusori“, sã-i duci la cofetãrie, sã
le scrii prostii pe carnetele, sã le lauzi sînii, sã-i
înfunzi în baruri luxoase, sã le pui CD-uri cu Leonard
Cohen, sã le dai cãrti de Bataille… si cîte altele nu
le mai plac Lor, Îngerilor ! ! ! Dar sã nu fim, deocamdata
, prea indiscreti…
Suplimentul de culturã, nr. 12, 12-18 februarie 2005

Toti colegii am primit astazi o foaie de hartie cu urmatorul text: Din dorinta de a ma schimba, va rog frumos sa-mi scrieti minim cinci calitati si cinci defecte. Colega voastra M.

Iata ce i-am scris:

CALITATI                                      DEFECTE

1. Esti prea serioasa                  1. Esti prea serioasa

2. Esti prea vesela                     2. Esti prea vesela

3. Te intereseaza parerea altora   3. Te intereseaza parerea altora

4. Vrei sa te schimbi                   4. Vrei sa te schimbi

5. Sii ca stii                               5. Stii ca stii

Acum, astept cu nerabdare intrebarile lamuritoare.

Norocul este atunci cand intalnesti oameni minunati.

6. Sa faci lucruri neasteptate

Oare cea mai mare vina este sa creezi iluzii?

Sonet (transcriere)
Scris la 28 aprilie 2012

În zori de zi fluturii-s cruzi.
De-abia după amiaza, copţi,
Îi pipăi, miroşi şi-i auzi
Prin aer. Seara-s deja morţi.
Sub aripile fine-adormi,
De-acum plăpumi subţiri îţi sînt;
Visezi femei cu sînii-n vînt,
Genele-n nouri, ochi enormi.
Te caţări către gura lor,
Tu însuţi fluture bătrîn,
Mi-a zis Verlaine, mîngîietor,
Şi m-a-ndemnat să mai rămîn
Măcar un an de clipe-n rouă,
Ca s-o-mpărţim, fleţi, pe din două…

Uneori e de ajuns o privire, uneori doar o boare de seara, alteori nici anii nu ajuta.

De cele mai multe ori, zapezile vin cand vor ele si nu cand le astepti.

Replica din film (Woody Allen):  – O relatie este asemeni unui rechin, daca nu inainteaza permanent, moare.

De curand, l-am auzit pe Radu Beligan spunand ca pe masura ce inaintam in varsta, aruncam peste bord tot ceea ce putem arunca. Evident, cine poate.

Iata ce spune Innuenda (http://innuenda.blogspot.com/): “…orice formă de fidelitate e provizorie dacă nu e întreținută de o neputință. Dacă n-ai timp, n-ai spațiu ori n-ai avut noroc, nu ești un partener fidel, ci unul constrâns la fidelitate!”

Cea mai mare victorie este sa reusesti sa faci ce vrei cu tine.

Dan Helciug: Ce bine ne intelegem noi amandoi / Cand la mine e luni, la tine e joi.

Cand intram in clasa, „nu se mai auzea nici musca”. Eu ma asezam la locul meu in banca intai, iar doamna incepea rasfoitul catalogului. Asta n-ar fi fost nimic, dar urma un mic chestionar, de tipul celui la care raspunsesem eu pe drum, pentru fiecare elev in parte: – Astefanoaie Gheorghe – Prezent, – Ia spune mai Ghita, s-a intors mata de la oras? – Paai, da – Si ce va adus? – Paai, aia si aia si ailalta – Buun, da’ aseara ce-ai mancat? … si tot asa pana la ultimul din catalog. Nici astazi nu-mi dau seama daca asta era o metoda pedagocica, sau doamna C era doar curioasa, cert este ca, dupa popa era cea mai informata persoana din sat. Urma controlul temelor pentru acasa, ascultatul si lectia noua. Pauza nu era vestita de clopotel sau de vreo sonerie, era anuntata de doamna. In timpul pauzei ne napusteam cu totii in curtea scolii, unde nu mai pridideam cu alergatul, trasul fetelor de cozi si alte nazbatii inventate pe loc. Spatiu de explorare aveam berechet, deoarece curtea scolii era delimitata din trei parti de paraul care strabate intregul sat. Asa ca, atunci cand venea cate un coleg sa ne anunte „- Baai, ne cheama doamna in clasa!”, fiecare iesea de prin ascunzisurile din preajma malului apei si se indrepta in mare graba, cosmetizandu-si cat de cat tinuta, spre sala de clasa, pentru ca altminteri, orice intarziere se lasa cu pedepse usturatoare. De multe ori, aceste pauze se prelungeau nesperat de mult. Asta se intampla, mai ales atunci cand doamna primea cate o vizita din partea cate unui cunoscut si, din cate imi amintesc, lucrul acesta se petrecea destul de des.

Din zicerile orientale:
Daca vrei sa razi de seriozitatea altora, trebuie sa iei in serios rasul lor.