Ingeri pazitori

Astazi INNUENDA m-a facut sa ma gandesc ca avem fiecare ingerul nostru pazitor:

Ca pe mine

De mult n-am mai stat la masa cu ingerul meu pazitor.

Eu sunt ocupat. El este si mai ocupat.

Atatia altii au nevoie de el!

„Ce sa-i fi spus, intrebat, cerut?!”

Si apoi, ne cunoastem atat de bine:

El stie cum stau lucrurile, eu banuiesc cum stau lucrurile.

Ca sa ma aflu in treaba, l-am intrebat, totusi, de ce si-a schimbat numele.

E doar o farmalitate, mi-a spus.

Asa prevede ultimul pachet de servicii:

Sa ma cheme ca pe mine.

Parafraze

«Fa-te, suflete, copil
Si strecoara-te tiptil,
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri… »
(Tudor Arghezi)

Bilant

Ca trece tineretea, nu-i mare scofala…
Problema e ca trece si batranetea.

Din ciclul Emil Brumaru

Dumnezeu se uitã la noi cu binoclul
……..
De ce m-ar obliga ei, îngerii, sã aterizez vesnic la
punct fix, ca la antrenamentele de parasutism ? Ating
solul unde vreau, unde-i mai lesnicios, mai apropiat
de izvoare, de flori, de margini de pãdure… în Grãdina
Botanicã, de exemplu… bîzîit la suflet de gîngãnii,
anturat de vacile-Domnului lipite douã cîte douã
într-un nesfîrsit liubov ambulant, halind macedonii,
bînd coca-cola, odihnindu-mã pe pietre cioplite grosolan,
mirosind pe sest miezuri de stînjenei, de margarete…
protejat de tandretea lor, a îngerilor pe
care-i doare-n gãurica pixului de bac, de „simulãri“,
de „oferte“… o, ei umblã veseli, au rucsãcele, sepcute
trase smechereste peste ochi, sînt împrãstiati prin
toatã urbea, principalu-i sã-i vezi, sã ai fler, sã-i
recunosti… sã-i admiri… sã te lasi ademenit… sã-i
adori cînd îsi umflã obrajii caraghiosi, gingasi, întruna
pusi pe sotii… Îngerii nu au sex, însã vorbesc numai
si numai despre sex ! ! ! E damblaua lor ! Le place
sã-i poreclesti „drãcusori“, sã-i duci la cofetãrie, sã
le scrii prostii pe carnetele, sã le lauzi sînii, sã-i
înfunzi în baruri luxoase, sã le pui CD-uri cu Leonard
Cohen, sã le dai cãrti de Bataille… si cîte altele nu
le mai plac Lor, Îngerilor ! ! ! Dar sã nu fim, deocamdata
, prea indiscreti…
Suplimentul de culturã, nr. 12, 12-18 februarie 2005

Calitati si defecte

Toti colegii am primit astazi o foaie de hartie cu urmatorul text: Din dorinta de a ma schimba, va rog frumos sa-mi scrieti minim cinci calitati si cinci defecte. Colega voastra M.

Iata ce i-am scris:

CALITATI                                      DEFECTE

1. Esti prea serioasa                  1. Esti prea serioasa

2. Esti prea vesela                     2. Esti prea vesela

3. Te intereseaza parerea altora   3. Te intereseaza parerea altora

4. Vrei sa te schimbi                   4. Vrei sa te schimbi

5. Sii ca stii                               5. Stii ca stii

Acum, astept cu nerabdare intrebarile lamuritoare.

Norocul

Norocul este atunci cand intalnesti oameni minunati.

Reguli

6. Sa faci lucruri neasteptate

Infatisari

Vini

Oare cea mai mare vina este sa creezi iluzii?

Din ciclul Emil Brumaru

Sonet (transcriere)
Scris la 28 aprilie 2012

În zori de zi fluturii-s cruzi.
De-abia după amiaza, copţi,
Îi pipăi, miroşi şi-i auzi
Prin aer. Seara-s deja morţi.
Sub aripile fine-adormi,
De-acum plăpumi subţiri îţi sînt;
Visezi femei cu sînii-n vînt,
Genele-n nouri, ochi enormi.
Te caţări către gura lor,
Tu însuţi fluture bătrîn,
Mi-a zis Verlaine, mîngîietor,
Şi m-a-ndemnat să mai rămîn
Măcar un an de clipe-n rouă,
Ca s-o-mpărţim, fleţi, pe din două…

Potriviri

Uneori e de ajuns o privire, uneori doar o boare de seara, alteori nici anii nu ajuta.

Zapezi

De cele mai multe ori, zapezile vin cand vor ele si nu cand le astepti.

Rechinul

Replica din film (Woody Allen):  – O relatie este asemeni unui rechin, daca nu inainteaza permanent, moare.

Calatoria cu balonul

De curand, l-am auzit pe Radu Beligan spunand ca pe masura ce inaintam in varsta, aruncam peste bord tot ceea ce putem arunca. Evident, cine poate.

Despre fidelitate

Iata ce spune Innuenda (http://innuenda.blogspot.com/): “…orice formă de fidelitate e provizorie dacă nu e întreținută de o neputință. Dacă n-ai timp, n-ai spațiu ori n-ai avut noroc, nu ești un partener fidel, ci unul constrâns la fidelitate!”

Definitie

Tineretea-i o veverita lacoma care-si umple scorbura cu alunele aventurilor.

A inceput scoala

Profesoara Lali, de care-mi este tare dor, imi face cu degetul:
„în fiecare dintre noi locuieşte o fiinţă mică şi nemulţumită. ascunsă într-un ungher întunecat şi îndepărtat al fiinţei principale, această făptură ştie că merită mai mult decît are, mai bun decît cel de alături, mai frumos decît locul în care se găseşte. aşteaptă să apară cineva. sau -de ce nu?- alt cineva. cineva care să o descopere. să o scoată la lumina. să o aprecieze. la justă valoare, desigur. să o iubească necondiţionat. să îi ofere tot ceea ce i se cuvine şi n-a primit pînă în prezent.
iniţial derizorie, uneori se întîmplă ca această vietate să devină un monstru.
dar hei, să nu ne plîngem că ne sufocă, pentru că noi o hrănim. cu frustrări. cu invidii. cu îndoieli. cu neîncrederi. cu …”

Cea mai mare victorie

Cea mai mare victorie este sa reusesti sa faci ce vrei cu tine.

Intelegere

Dan Helciug: Ce bine ne intelegem noi amandoi / Cand la mine e luni, la tine e joi.

Scoala „din Lunca” – 3

Cand intram in clasa, „nu se mai auzea nici musca”. Eu ma asezam la locul meu in banca intai, iar doamna incepea rasfoitul catalogului. Asta n-ar fi fost nimic, dar urma un mic chestionar, de tipul celui la care raspunsesem eu pe drum, pentru fiecare elev in parte: – Astefanoaie Gheorghe – Prezent, – Ia spune mai Ghita, s-a intors mata de la oras? – Paai, da – Si ce va adus? – Paai, aia si aia si ailalta – Buun, da’ aseara ce-ai mancat? … si tot asa pana la ultimul din catalog. Nici astazi nu-mi dau seama daca asta era o metoda pedagocica, sau doamna C era doar curioasa, cert este ca, dupa popa era cea mai informata persoana din sat. Urma controlul temelor pentru acasa, ascultatul si lectia noua. Pauza nu era vestita de clopotel sau de vreo sonerie, era anuntata de doamna. In timpul pauzei ne napusteam cu totii in curtea scolii, unde nu mai pridideam cu alergatul, trasul fetelor de cozi si alte nazbatii inventate pe loc. Spatiu de explorare aveam berechet, deoarece curtea scolii era delimitata din trei parti de paraul care strabate intregul sat. Asa ca, atunci cand venea cate un coleg sa ne anunte „- Baai, ne cheama doamna in clasa!”, fiecare iesea de prin ascunzisurile din preajma malului apei si se indrepta in mare graba, cosmetizandu-si cat de cat tinuta, spre sala de clasa, pentru ca altminteri, orice intarziere se lasa cu pedepse usturatoare. De multe ori, aceste pauze se prelungeau nesperat de mult. Asta se intampla, mai ales atunci cand doamna primea cate o vizita din partea cate unui cunoscut si, din cate imi amintesc, lucrul acesta se petrecea destul de des.

Rasul lumii

Din zicerile orientale:
Daca vrei sa razi de seriozitatea altora, trebuie sa iei in serios rasul lor.

Scoala „din Lunca” – 2

Dis-de-dimineata, mama ma dichisea, imi dadea sa mananc, imi punea ghiozdanul in spate si ma trimitea sa o astept pe doamna C., care locuia peste drum, langa primarie. Am uitat sa spun, ca in ciuda formulei consacrate de “tovarasa invatatoare”, doamnei C. toata lumea i se adresa cu “doamna invatatoare” sau “doamna C.”, asa ca pot spune cu mana pe inima ca ea a fost prima doamna din viata mea.

Cat dura drumul pana la scoala, iar doamna C. nu se grabea deloc, ma chestiona de una si de alta: ce mai gatise mama, cine a mai trecut pe la noi, cati pui de curca avem anul asta… si cate nu ma mai intreba. Cand ne apropiam de scoala, se dadea alarma: “- Vine doamna!”. Toti copiii care se harjoneau pana atunci prin curte, dispareau ca prin minune.

Din ciclul Emil Brumaru

Rugăciune laică
Scris la 3 aprilie 2010

Bucuriile simple

Nu mai vor să se-ntîmple.

Am tot așteptat și-am tot așteptat

Să-mi crească iarba cuminte în pat,

Curcubeie să-mi intre pe geam,

Fluturi să tragă în ham

Soarele ca pe-un rădvan

Din care tu să scobori

Frumoasă și dusă de subțiori

Pînă la gura mea sfîntă

Ce coapsele albe îți cîntă

În rugăciune,

Minune cu proaspăta roură-n spume…

Scoala „din Lunca” – 1.

Scoala „din Lunca”, numita asa dupa numele satului, functiona in cladirea Pichetului de la drumuri. Cladire este cam mult spus, pentru ca era vorba despre o casa veche din paianta, ca marea majoritate a caselor din aceasta zona si era compusa dintr-un hol si o sala de clasa. Pe latura din dreapta, cladirea se continua cu un „chiler” unde functiona Pichetul de la drumuri. Mai bine zis, aici isi depozita uneltele si materialele cel angajat sa se ocupe de starea drumurilor comunale. Parca il vad si acum pe „brigadier”, invariabil incaltat cu cizme din cauciuc, pelerina de ploaie cu gluga si, o lopata care niciodata nu-i lipsea de pe umar. De cateva ori pe zi trecea ba la deal, ba la vale, foarte preocupat, de parca pe umerii lui ar fi apasat responsabilitatea schimbarilor meteorologice.
In sala de clasa se afla o tabla, o catedra si opt banci butucanoase din lemn masiv, asezate una dupa alta, de o parte si de cealalta pana langa perete. Bancile astea, care trebuie sa fi avut o varsta apreciabila, erau construite pe principii indestructibile si trebuiau sa primeasca in mod normal trei elevi fiecare, dar la nevoie incapeam si patru. Lectiile se tineau simultan pentru doua clase, spre exemplu pe randul din stanga eram cei din clasa intai, iar pe randul din dreapta, cei din clasa a patra. Intratul si iesitul din banca era o adevarata problema, deoarece, cel de langa perete trebuia sa intre primul si sa iasa ultimul, apoi urmatorul si tot asa. Iti poti inchipui ce harababura era cand trebuia sa iasa cineva la tabla, sau careva cerea voie afara pentru vreo urgenta.

Problema cu varste

Replica din film:

– O viata noua este ca o casa. La varsta ta se construieste, la a mea se cumpara.

Ramane sa stabiliti, cine ce varsta are.